Cazanele Dunării și împrejurimi

Cazanele Dunării și împrejurimi

De mult timp îmi doream să ajung la Cazanele Dunării pentru că citisem despre această regiune pe blogurile mai multor prieteni (Cezar Dumitru – Imperator Travel, Dragoș Asaftei – Munții României , Lumea Mare – Alex și Roxana Farca).

Așa că pe 31 Mai am plecat în următoarea etapă din proiectul Jurnal de Fotograf. Încă de la început acestei etape am fost suținut de Automobile Dacia și F64.ro

Ne-am îmbarcat în Noul Duster, o mașină foarte frumoasă, în care am încăput toți fără probleme (eu, mami, tati și bunicul meu). Prietenii de la F64 ne-au dat să testăm o dronă Dji Mavic Air cu care am  am filmat și am fotografiat câteva obiective turistice din zonă.

Pe 31 mai dimineața noi am plecat spre Eselnița. În drum spre Eselnița ne-am oprit oprit la o benzinărie unde am mâncat. După aceea am văzut din mașină râul Olt și mai târziu hidrocentrala Porțile de Fier. Apoi peisajul a început să fie foarte frumos.

După câtva timp am ajuns la cabana pe care am descoperit-o pe AirBNB. Ne-am descărcat bagajele și apoi am mâncat în curtea cabanei. După aceea ne-am odihnit puțin. Apoi ne-am plimbat un pic prin pădure pe lângă cabană. După ce ne-am plimbat un pic prin pădure ne-am întors la cabană. La cabană ne-am odihnit și ne-am culcat.

A doua zi dimineață ne-am dus la Orșova ca să începem croaziera la Cazanele Dunării. Din barcă am văzut: Cazanele Mici, Tabula Traiana, Chipul lui Decebal (pe care mi-l doream de mult timp să-l văd), Mânăstirea Mraconia, Cazanele Mari, grota Veterani, și peștera Ponicova (unde am intrat doar un pic cu barca). Plimbarea cu barca a durat două ore. Din Orșova am cumpărat și un pește (crap) pe care l-am preparat mai târziu la grătar.

După ce am revenit la Orșova ne-am dus înapoi la cabană. În drum spre cabană ne-am oprit pe podul de pe care se vedea Chipul lui Decebal și de unde tati a ridicat drona. După aceea am ajuns la cabană, unde am mâncat și apoi ne-am odihnit. Apoi seara am mai făcut câteva fotografii de la cabană. În acea seară am văzut licurici. Eu nu mai văzusem niciodată. La fel și pentru mami și tati. Erau foarte interesanți. Lumina lor era foarte puternică, galbenă și se aprindea intermitent.

A treia zi dimineață am mers plecat într-un circuit. (iată mai jos harta). Mai întâi spre Cascada Bigar. În drum spre Cascada Bigar, am văzut din mașină peisaje foarte frumoase. Când am ajuns la Cascada Bigar am stat câteva minute lângă ea și am fotografiat-o și apoi am mers pe un traseu până la grota Bigar.

Cascada Bigar este foarte frumoasă, dar era foarte multă lume acolo. Deși există parcare la 300 metri distanță, foarte mulți turiști opresc mașina chiar lângă cascadă și zona ni s-a părut foarte aglomerată.

După ce am plecat de la Cascada Bigar ne-am îndreptat spre lacul Ochiu Bei din Parcul Cheile Nerei. Am mers cu Noul Duster inclusiv pe drumul forestier de la Podul Beiului (intrarea în Parcul Național Cheile Nerei) până la păstrăvărie. Nu am avut nicio problemă, deși drumul era accidentat. Am văzut că tati a condus foarte ușor acolo, dar alte mașini, care nu erau pregătite pentru drumuri grele, mergeau foarte încet. Era prima dată când mergeam cu o mașină de teren pe un drum de munte. Am mai fost acum un an la Umanitara de Paște 4 x 4 dar atunci nu a condus tati.

Când am ajuns în parcare la păstrăvărie, de acolo până la Ochiu Bei aveam de făcut 45 minute pe jos. Traseul prin pădure prin Parcul Cheile Nerei este foarte frumos. Am ajuns și la lacul Ochiu Bei care era albastru și foarte frumos. Tati a ridicat drona și am putut vedea lacul mai de sus, dar nu s-a înălțat foarte tare deoarece bătea vântul și erau foarte mulți copaci în zona de decolare / aterizare.

De la lacul Ochiu Bei am mers spre Cascada Beușnița care era la jumătate de oră. După jumătate de oră de mers prin pădure, am ajuns la Cascada Beușnița care este foarte frumoasă. Cascada Beușnița este mult mai mare și mai frumoasă decât Cascada Bigar. Pentru că se merge mult pe jos până acolo, nu mai erau așa mulți turiști și am putut să o admirăm în voie. Mi-a plăcut foarte mult în Parcul Cheile Nerei, îmi doresc să revin aici, mai sunt multe trasee interesante de făcut.

De la Cascada Beușnița, am făcut la coborâre cam 30 de minute până la mașină, care era parcată la păstrăvărie. Druml forestier l-am trecut foarte repede. Era deja târziu, puține mașini și am putut să mergem mai repede cu Dusterul.

Mare parte a drumului de întoarcere spre cabană a fost pe Clisura Dunării (aproape 80 km am mers pe malul Dunării). Ne-am oprit să vedem Cetatea Golubac care era pe malul sârbesc. Poate data viitoare când ajungem, vom trece în Serbia și o vom vizita.

Duminică dimineață am plecat spre Mânăstirea Tismana pe care n-am mai văzut-o de câțiva ani. Când am ajuns la Mânăstirea Tismana ne-am cazat. De acolo ne-am dus pe vârful Cioclovina pe care nu mai fusesem tot de câțiva ani. Mai întâi ne-am oprit un pic la schitul Cioclovina de jos unde l-am lăsat pe bunicul meu să ne aștepte până venim noi înapoi de pe vârf.

Dupa încă o oră am ajuns pe vârful Cioclovina și ne-am întâlnit cu Maica Vartolomea care locuiește la schitul  de sus de pe vârf. Pe vârf am stat un pic și am mâncat. Am făcut multe fotografii, inclusiv cu drona. După aceea am plecat înapoi la schitul Cioclovina de Jos.

L-am luat pe buniucul meu și am coborât la Mânăstirea Tismana. Acolo noi ne-am dus în cameră și ne-am odihnit apoi ne-am culcat.

Dimineața am mers la slujbă , am mâncat și după aceea am plecat spre Târgu Jiu. Când am ajuns la Târgu Jiu am revăzut Poarta Sărutului, Masa Tăcerii, râul Jiu, Coloana Infinitului pe care nu le mai văzusem de câțiva ani.

Apoi am plecat spre București. În drum spre București  ne-am oprit să revedem pe drumul spre Râmnicu Vâlcea trovanții. Am ajuns la București seara.

 

 

 

Împărtășește...Share on Facebook
Facebook
11Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on Google+
Google+
0

No Responses

Write a response