În urmă cu doi ani, când Huw și câinele lui, Chopper, plecau din România, el mi-a dăruit o carte Lonely Planet despre Țara Galilor. A scris un mesaj frumos în carte și mi-a promis că, la împlinirea vârstei de 18 ani, vom pleca împreună într-o aventură în țara lui natală. Huw este galez și, de când a părăsit România, și-a stabilit reședința în Anglia, mai exact în localitatea Holmfirth, situată între Manchester și Huddersfield.
Am planificat din timp cu Huw această călătorie. Urma să fie prima mea călătorie de unul singur, fără părinții mei. Pe 22 iulie, la câteva luni după ce am împlinit 18 ani, am zburat pentru prima dată singur către Manchester. Mai întâi am mers la aeroport împreună cu tati și mi-am luat la revedere de la el înainte să trec pe la controlul de securitate. După ce am trecut de security, am mers spre controlul de pașapoarte, pentru că mergeam în Marea Britanie, care nu se mai află în Uniunea Europeană.
Mai întâi am traversat terminalul de unde se îmbarcă pasagerii pentru zona Schenghen, deoarece controlul de pașapoarte a fost mutat mult mai departe. Am fost foarte fericit pentru că am putut trece pentru prima dată, la ieșirea din România, pe la porțile automate și să evit coada mai mare de controlul normal de pașapoarte. În România, la aeroportul Otopeni, avem porți doar la ieșire și nu la intrare și poți trece pe la ele de abia când împlinești vârsta de 18 ani.
De acolo am mers către poarta pentru zborul spre Manchester, care se afla la parter, așa că am coborât pe scările rulante. Am așteptat vreo oră și jumătate la poartă pentru a ne îmbarca în avionul Ryanair spre Manchester. Deși am urcat în avion, am așteptat și acolo și am avut întârziere de două ore pentru că era vreme urată în zona Balcanilor.
Am avut emoții pentru că mi-e era frică că nu vom decola spre Manchester și că zborul va fi anulat. Din fericire, după două ore, am decolat în sfârșit spre Manchester. Zborul spre Manchester a durat trei ore și în acest timp am privit peisajele pe geam și am citit din cartea despre Țara Galilor.
După trei ore am aterizat la Manchester și eram extrem de fericit că ajunsesem acolo după toate peripețiile cu vremea urâtă. De abia așteptam să îi văd pe Huw și Chopper. Am intrat în aeroport și surpriză, am putut folosi și aici porțile automate. Se pare că cetățenii europeni pot folosi acest tip de control chiar dacă UK a părăsit Uniunea Europeană. Nu știam cum ar fi fost la un control clasic, îmi pregătisem diverse informații pe care să le dau ofițerilor, m-am bucurat că am putut să trec extrem de repede de controlul de pașapoarte, fără să îmi pună întrebări.
Când călătoresc, prefer să trec pe la porțile automate pentru că nu stai foarte mult, dar în țările din afara Uniuni Europene îmi place să primesc ștampile pe pașaport. Nici acum nu am ștampilă de UK. Este a doua oară când călătoresc în Marea Britanie, prima dată am fost la Londra, de ziua mea în 2017.
Am ajuns în holul de sosire foarte rapid și pentru că aveam doar bagaj de mână l-am așteptat puțin pe Huw, care căuta un loc de parcare. Huw a venit după vreo 5 minute împreună cu Chopper și am fost extrem de fericit să îi revăd după doi ani, iar Chopper m-a recunoscut din prima!
De la aeroport am mers împreună cu Huw și Chopper cu mașina la Pub Magnet unde am sărbătorit venirea me și am băut o bere, așa cum stabilisem cu mami și tati, doar un half pint. De acolo am mers acasă la Caroline, prietena lui Huw, în zona Stockport. Am fost foarte fericit să o revăd pe Caroline după doi ani ! Cu această ocazie l-am cunoscut și pe Toby, cățelul ei. Am mai stat de vorbă și l-am iubit mult pe Chopper, de care îmi fusese foarte dor și apoi m-am culcat.
A doua zi de dimineață am mai petrecut timpul cu Huw, Caroline, Chopper și Toby la Caroline acasă. Apoi am plecat împreună cu Huw și Caroline, cu mașina în centrul Manchesterului. Mai întâi am mers la Universitatea din Manchester pentru că acolo lucrează Caroline. Acolo ne-am plimbat prin zona universității iar apoi Caroline a mers la lucru, iar eu cu Huw am mers să vizităm Muzeul Manchester, care este lângă universitate.
Zona unde se află universitatea este foarte frumoasă și mi-a plăcut extrem de mult! La Muzeul Manchester am văzut o expoziție de fotografie cu fotografii din natură și am văzut și câteva secțiuni despre viața sălbatică a animalelor, mumiile și sfinxul din Egipt, dinozauri, viața tropicală și chiar o secțiune despre Asia de sud.
Am luat prânzul cu Huw și Caroline în zonă, la un restaurant unde am mâncat un burger foarte bun. De la restaurant eu cu Huw am mers pe jos la stația de tren Manchester Oxford Road, iar pe drum am admirat mai multe clădiri frumoase din centrul Manchesterului.
De la stația Manchester Oxford Road am luat trenul înapoi spre Stockport, unde locuiește Caroline. După vreo 20 de minute am ajuns la stație și am mers puțin pe jos până la Caroline acasă. Acolo ne-am pregătit bagajele, pentru că în aceea după amiază urma să plecăm în călătoria în Țara Galilor. După ce am făcut bagajele am mai petrecut timp jucându-mă cu Chopper și cu Toby.
Pe la ora 5 după amiază am plecat împreună cu Huw cu mașina din Stockport spre Parcul Național Snowdonia din nordul Țării Galilor. Voi încerca să scriu câteva denumiri în limba galeză, pentru că mi-au plăcut foarte mult. De exemplu, Țara Galilor, Wales în engleză, se spune Cymru în galeză. Drumul spre Snowdonia a durat două iar în acest timp am vorbit cu Huw și am admirat peisajele foarte frumoase. Am trecut prin mai multe sate dintre care cel mai interesant a fost Betws-Y-Cowed, în care am văzut câteva case foarte faine. După două ore am ajuns în Parcul Național Snowdonia la Youth Hostel Snowdon Pen-y-Pass unde am stat următoarele două nopții. Era prima dată când am stat într-un hostel. Seara am luat cina acolo și apoi ne-am plimbat și am admirat peisajele foarte frumoase și munții care se vedeau de la hostel.
Pe 24 iulie de dimineață am luat micul dejun și ne-am pregătit să urcăm pe Snowdon, cel mai înalt vârf din Țara Galilor și Anglia. La ora 10 am plecat de la hostel și am intrat fix din dreapta hostelului nostru pe traseul Pyg Track pe care l-am urmat până pe vârf. Când am început să urcăm nu era ceață și am putut să admir peisajele foarte frumoase. Mai târziu s-a lăsat ceața și nu se mai vedea aproape nimic în fața noastră și a fost un pic mai greu să urmăm traseul. Traseul are mai multe zone un pic mai dificile cu mai multe stânci și zone alunecoase și probabil a fost cel mai greu traseu de munte care l-am urcat vreodată. Traseul a fost și mai greu la când a început să plouă, dar până la urmă m-am descurcat.
Odată ieșiți în creastă, am făcut stângă și am luat-o pe Llandberris Path și am mai făcut vreo 20 de minute până pe vârf. În ultima parte o iei pe lângă calea ferată care duce spre Vârful Snowdon, pentru că există și varianta de a merge cu trenul până pe vârf și să nu mai urci pe jos. După trei ore am ajuns în sfârșit pe Vârful Snowdon și mai întâi ne-am făcut o poză la semnul pe care scria Snowdon. Pentru că era foarte multă ceață pe vârf nu am putut vedea din păcate peisajele din zonă. Eram foarte fericit pentru că ajunsesem sus în sfârșit pe Vârful Snowdon cel mai înalt vârf din Țara Galilor și Anglia!
Pentru că ne era frig ne-am dus în cafeneaua de pe vârf, unde am băut o ciocolată caldă și am mâncat sandwichurile pe care le pregătise Huw înainte. După ce ne-am odihnit, am început coborârea înapoi spre hostel. Mai întâi am urmat din nou traseul Llandberris Path care îl urmasem în ultima parte până pe vârf și calea ferată și apoi am intrat din nou pe Pyg Track care l-am urmat pentru o perioadă. Apoi am luat-o pe Miner’s Track înapoi spre hostel. Din fericire, la coborâre pe traseul Miners Track, ceața s-a ridicat și am putut să văd lacurile Gaslyn și Llyn Llydaw și munții din jur, La coborâre traseul a fost mult mai ușor. Traseul de coborâre de pe vârf a durat două ore și Miners Track ne-a a dus fix în fața hostelului.
Ne-am odihnit un pic la hostel și am mai stat de vorbă cu Huw și apoi am mers la pubul The Heights din localitatea Llanberis de lângă hostel unde am mâncat o pizza foarte bună, am băut jumătate de bere și unde am sărbătorit urcarea pe vârf. De la pub ne-am întors la hostel unde ne-am odihnit.
Pe 25 iulie am luat micul dejun și ne-am pregătit să plecăm spre Swansea, în zona de sud a Țării Galilor. Pe la ora 10 am plecat spre Swansea și am făcut cu mașina patru ore până acolo. Pe drum m-am relaxat, am admirat peisajele și am vorbit cu Huw. În drum spre Swansea ne-am oprit la Neath unde am mers la patiseria Rosa’s Backery, care are mai multe produse românești. Despre patiseria Rosa’s Backery aflasem de pe Facebook acum vreo doi ani și de atunci îi urmărisem și îmi planificasem cu Huw să mergem să o vedem când ajungeam în zona de sud. Este foarte faină patiseria și am fost foarte fericit să ajung acolo. Acolo a venit și Ian, prietenul lui Huw, cu care am stat de vorbă și am mâncat. Tot în Neath – în zona Swansea a locuit Huw când era copil, așa că în drum spre Swansea, ne-am oprit să-mi arate casa unde trăise în ultimi ani mama lui și unde locuise el când era copil.
Pentru că Neath este foarte aproape de Swansea am ajuns în vreo 30 de minute în zona Sketty unde am stat pentru următoarele două nopți, într-o casă pe care am închiriat-o pe airbnb. În aceea seară am mers să luăm cina la un restaurant chinezesc din zonă.
Pe 26 iulie am mers să vedem plajele din zona Gower din sudul Țării Galilor. Am ajuns foarte repede din Sketty. Mai întâi am văzut plaja Three Cliffs Bay, care este foarte frumoasă. De la plaja Three Cliffs Bay am făcut un traseu pe coastă de vreo oră în care am văzut plajele Tor Bay și Oxwich Bay Beach unde peisajele au fost deosebite. Traseul este foarte fain pentru că poți să vezi mai multe plaje foarte frumoase și pentru că trece și prin zone cu mai mulți copaci. Pe plaja Oxwich ne-am oprit să facem plajă și să ne odihnim.
Huw mi-a propus să intrăm în mare. La început nu prea voiam pentru că mi se părea frig, dar mai târziu am intrat cu Huw în mare și am strigat expresia pe care o spune Huw de fiecare dată când intră în apă: Never Regret a Swim. Am fost foarte fericit pentru că am intrat în mare în Țara Galilor! După vreo două ore am plecat de pe plaja Oxwich înapoi spre mașină până pe plaja Tor Bay iar de acolo am luat-o printr-o zonă pe unde nu era traseu, o zonă cu pământ alunecos, ca să scurtăm drumul până la mașină. Mi-a plăcut traseul de a lungul plajelor din zona Gower, peisajele cu plajele și marea. Plajele sunt printre cele mai frumoase pe care le-am văzut vreodată, le admiram în fotografiile pe care mi le arăta Huw de fiecare dată când mergea în Wales! Ne-am întors înapoi în Sketty unde ne-am odihnit iar seara am mers la Mumbles unde am mâncat Fish and Chips.
Pe 27 iulie am plecat din Sketty. Mai întâi am mers în Mumbles de unde am cumpărat magneții și alte cadouri pentru acasă. După ce am cumpărat suveniruri și cadouri, am mâncat cu Huw o înghețată și ne-am mai plimbat prin Mumbles.
Din Mumbles am plecat spre zona Breacon din sud estul Țări Galilor la oră și 20 de minute față de Swansea. Mai întâi ne-am oprit acasă la Ian și soția lui și tot acolo m-am văzut și cu Craig, un alt prieten de al lui Huw. După ce am stat de vorbă un pic și ne-am odihnit am mers împreună să facem traseul celor patru cascade din zonă.
Mai întâi ne-a dus soția lui Ian cu mașina și ne-a lăsat la intrarea pe traseu, de unde am mers pe jos. Prima cascadă pe care am văzut-o a fost Sgwd Yr Eira. Am trecut pe sub ea și a fost foarte faină experiența. Apoi am urcat din nou și ne-am continuat drumul spre următoarele cascade.
Am mai văzut cascadele Sgwd y Pannwr, Sgwd Isaf Clun-Gwyn și Sgwd Clun-Gwyn. La bazele cascadei Sgwd Isaf Clun Gwen în râul Melte am făcut chiar baie în ea împreună cu Huw, Ian și Craig și a fost extrem de fain. A fost foarte fericit să fac o baie pentru prima dată la baza unei cascade. De acolo am urcat înapoi și apoi am mers până la parcare unde ne-a aștepta soția lui Ian cu mașina și de acolo ne-am întors la ei acasă.
Am luat prânzul la ei acasă, iar seara am plecat cu Huw la hostelul YHA Breacon Beacons unde urma să stăm următoarea noapte aici în zona Breacon. Pe drum spre hostel am trecut pe lângă vârful Pen y Fan, cel mai înalt vârf din sudul Țării Galilor pe care din păcate nu am avut timp să îl urcăm. După 20 de minute de mers cu mașina am ajuns la hostel.
Pe 28 iulie am luat micul dejun și pe la ora 10 am plecat de hostel înapoi în Anglia, spre Holmfirth, orășelul unde locuiește Huw acum. Până la Holmfirth am făcut patru ore cu mașina iar pe drum am admirat peisajele și am vorbit cu Huw. Am fost extrem de fericit să vizitez în sfârșit Țara Galilor și să văd locurile naturale foarte frumoase din ea! Țara Galilor și este acum în top 10 cele mai frumoase locuri pe care le-am văzut vreodată! În Țara Galilor am admirat foarte mult natura, munții, plajele și cascadele și este foarte fain că în foarte multe zone de acolo când mergi cu mașina te bucuri de peisajele extrem de frumoase.
Îmi doresc să mai revin în Țara Galilor, să vizitez capitala Cardiff unde nu am apucat să ajungem, să urc pe cel mai înalt vârf din sud Pen y Fan și să revăd plajele, cascadele și munții! După patru ore am ajuns în Holmfirth acasă la Huw unde m-am odihnit afară în curte și am luat prânzul cu Huw. După amiază pe la ora 5 a venit Caroline de la Manchester împreună cu Chopper și Toby și atunci am făcut o plimbare prin Holmfirth. Am fost foarte fericit pentru că m-am revăzut după câteva zile cu cei doi blănoși!
Pe 29 iulie de dimineață am mers împreună cu Huw, Caroline, Chopper și Toby la Digley Reservoir care se află la 15 minute de Holmfirth și unde am făcut o tură în jurul lui. În zona orășelului Holmfirth unde stă acum Huw sunt foarte multe lacuri de acest fel și este foarte fain că poți face baie în ele. În această tură Chopper și Toby au intrat în lac și au făcut baie, atunci când ne-am oprit pe mal câteva minute.
Din păcate după tură a trebuit să-mi iau la revedere de la Caroline și Toby pentru că urmau să se întoarcă înapoi la Manchester. De la reservoir m-am întors cu Huw la el acasă unde l-am ajutat ducă mai multe lucruri care nu le mai folosea la un loc unde le reciclezi așa că am mers cu vanul lui, cu care mă ducea în fiecare zi la școală când locuia în România. Am fost foarte fericit să merg din nou cu vanul după doi ani de zile!
După ce am fost acolo ne-am întors acasă unde ne-am odihnit în curte și am luat prânzul. După amiaza am mers la un alt reservoir din zonă care se numește Broadstone și se află la 15 minute față de Holmfirth. Am făcut tot o tură în jurul lui și apoi ne-am așezat pe mal și am am făcut o baie. De acolo ne-am întors în Holmfirth unde am mers să bem ultima bere împreună pentru că a doua zi urma să plec înapoi în România și apoi am mers să mâncăm.
După ce am mâncat ne-am mai plimbat un pic prin Holmfirth iar după ne-am întors acasă unde ne-am odihnit. Mi-a plăcut foarte mult orășelul Holmfirth pentru că are niște clădiri și case foarte frumoase și este într-o zonă cu natură foarte faină!
30 iulie a fost ultima zi în Anglia și care o petreceam împreună cu Huw. Dimineață înainte să mergem la aeroport am făcut o plimbare împreună cu Huw și cu Chopper prin Holmfirth și apoi de a lungul râului Holme prin pădure până la ieșirea din Holmfirth. Apoi am făcut o pauză lângă râu și în acest timp Chopper a făcut desigur o baie în râu.
Mi-am pregătit bagajele și am plecat la ora 11 și jumătate cu vanul împreună cu Huw și Chopper spre aeroportul din Leeds până unde am făcut vreo oră și 15 minute din Holmfirth. În a acest timp, pe drum Chopper a stat lângă mine și în unele momente stătea cu capul pe mine și mă iubea foarte tare. Am fost foarte fericit să mă revăd cu Chopper după doi ani și să îl iubesc foarte tare și să petrec timp cu el!
Apoi am ajuns la aeroportul Leeds Bradford unde Huw și Chopper m-au lăsat fix înainte de controlul de securitate și acolo mi-am luat la revedere de la ei. Am fost un pic trist să îmi iau la revedere de la ei, dar știu că o să-i revăd din nou. Am fost foarte fericit să mă revăd în vara aceasta cu Huw și cu Chopper după doi de când au plecat din România și de abia aștept să mă mai revăd din nou cu ei la un momendat! Am trecut foarte rapid pe la controlul de securitate pentru că am avut fast track. De la controlul de securitate am intrat direct în zona porților de îmbarcare pentru că nu există control de pașapoarte la ieșirea din UK. Așa că m-am așezat la o masă unde am mâncat sandwichurile care mi le făcuse Huw și am așteptat timp de două ore până s-a deschis poarta de îmbarcare pentru zborul Ryanair spre București.
La ora 3 jumătate m-am îmbarcat în zborul spre București și am plecat cu doar vreo patruzeci de minute întârziere de această dată.
Pe drum am văzut un parc de eoliene în largul mării. Am recuperat pe drum și am ajuns înapoi în București cu doar 5 minute și am prins un apus de soare foarte fain. Am aterizat înapoi în București și după am trecut pe la controlul de pașapoarte, am ajuns foarte rapid în holul de sosiri pentru că nu aveam bagaje. La sosiri mă așteptau mami, tati și Runa. Am fost foarte fericit să mă revăd cu ei după o săptămână!
A fost prima călătorie în care am mers fără mami și tati și am zburat pentru prima dată cu avionul singur. Îmi doresc să mai revin în Anglia ca să mă mai văd cu Huw, Chopper, Caroline și Toby și să văd și alte locuri în care nu am ajuns!
Leave A Reply