Iordania, visul meu din deșert

Iordania, visul meu din deșert

De foarte mult timp îmi doream să vizitez Iordania. Visam la deșert, la Petra, la castelele cruciaților și la celelalte ruine din Iordania. Așteptam din octombrie ziua plecării și eram foarte nerabdător.

Pe 23 martie de dimineață am plecat. Am zburat spre Amman cu o cursă Ryanair. Zborul a durat 2 ore și 45 de minute. Zborul a fost plăcut pentru că am văzut multe lucruri. Mai jos puteți vedea cea mai reușită fotografie a mea făcută din avion. Am surprins orașul Istanbul pe care îl puteți vedea cât de mare este, întins de-a lungul Bosforului

Tot din zbor am văzut munții Taurus din Antalya, orașul Antalya și frumoasele plajele de acolo. Am zburat și peste orașul Paphos din Cipru pe care însă nu l-am văzut din cauza norilor (pilotul avionului ne-a anunțat acest lucru).

Odată ce am început coborârea am văzut o parte din Israel și Palestina. Când ne-am apropiat de aeroport am văzut orașul Madaba și mai întâi foarte multe terenuri agricole (peste câteva zile am înțeles că acea zonă era valea Iordanului).

Când am aterizat eram foarte fericit pentru că ajunsesem în cea de-a 20 țară vizitată. Aeroportul Queen Alia unde am aterizat este foarte frumos, modern și oameni de acolo sunt foarte prietenoși.

Am obținut ușor viza pentru că aveam deja cumpărat Jordan Pass. Bucuria a fost și mai mare pentru că am primit și ștampilă pe pasaport.

După ce ne-am luat bagajele am așteptat să inchiriem mașina. În acest timp ne-am cumpărat cartele de telefon locale pentru a putea accsesa internetul. Noi aveam rezervată la compania Avis un Duster, dar am primit o mașină și mai bună, un Nissan X Trail care mi-a plăcut foarte mult.

De la aeroport am mers la hotelul Ramada de la Marea Moartă. Drumul ales de tati către hotel a fost foarte abrupt. Am coborât de la 500 până la -390 metri altitudine în mai puțin de o oră.

Pe drum am trecut pe lângă orașul Madaba și pe lângă câteva sate unde am văzut foarte multe case neterminate. Am văzut turme de capre, oi, cămile și mulți copii care înălțau zmee. După ce ne-am cazat ne-am pe plajă la Marea Moartă dar începuse să plouă și nu am putut să intru în apă. Ne-am întors la hotel unde ne-am odihnit.

Dimineața următoare după ce am servit micul dejun am mers din nou pe plajă la Marea Moartă și am intrat in apă. Este foarte plăcută senzația. Apa foarte sărată te ține la suprafață chiar dacă nu știi să înoți. Acolo oamenii se dădeau cu nămol și stăteau la soare sau se distrau în apa mării.

De acolo am plecat din nou la drum. Iată traseul din această zi.

Am plecat cu mașina spre Muntele Nebo. Am ajuns la locul de unde se spune că Moise a văzut țara sfântă (Israelul).

Acolo sunt mai multe biserici și monumente. Am văzut un monument ridicat cu ocazia vizitei Papei Ioan Paul al doilea din anul 2000. În apropiere era o plăcuță care îți arăta locuri sfinte din Israel și Palestina.

De la Muntele Nebo am mers către Râul Iordan la locul unde se povestește că a fost botezat Isus Hristos. Se ajunge greu acolo pentru că trebuie să îți lași mașina într-o parcare la intrare, apoi ești luat cu un microbuz, care merge aproape de Râul Iordan.

Acolo sunt mai multe locuri în care se spune că a fost botezat Isus, deoarece acum râul este mult mai mic decât în urmă cu 2000 de ani. Pe malul Iordanului era un loc amenajat la graniță cu Israelul. Acum se fac botezuri doar pe partea israeliană.

De la Râul Iordan am plecat spre deșertul Wadi Rum. Noi am ales un traseu care urma Marea Moartă până la Aqaba (Dead Sea Hiighway).

Pe drum am găsit câteva locații bune de fotografiat de unde am admirat Marea Moartă. Din mașină am văzut pe partea stângă a drumului canioane și stânci foarte interesante.

Mai târziu am văzut pe dreapta niște terase cu apă imediat după Marea Moartă. Apoi ne-am oprit la o benzinărie lângă care era un restaurant unde am mâncat un burger – varianta iordaniană. A fost foarte bun, îmi era foarte foame.

După aceea am început să văd câteva dune de nisip. Când ne-am apropiat de Aqaba, am trecut pe la primul check point care încă păzit. Tati mi-a spus că la Aqaba este o zonă comercială specială și din acest motiv se face control. Am trecut puțin pe la marginea orașului Aqaba, apoi am intrat pe Desert Highway.

După încă o oră am ajuns la Sand Rose Camp în deșertul Wadi Rum. După ce ne-am cazat ne-am dus într-un cort unde se servea cina și am băut un suc. În tabără erau niște felinare asezate pe nișip care te întâmpinau la intrare.

Dimineața m-am trezit foarte devreme și m-am uitat la filmulețele pe care mi le-au făcut prietenii mei cu ocazia zilei mele de naștere. Am împlinit 13 ani. Am fost foarte fercit pentru că m-am trezit de ziua mea în deșert și am privit mesajele.

După ce am servit micul dejun, am făcut o plimbare pe lângă tabără. Apoi am plecat într-un tur în deșert cu un ghid pe care îl chema Jomaa (care înseamnă vineri în limba arabă). El era beduin născut și crescut în Wadi Rum. A venit cu o mașină foarte modernă în care am mers doar noi trei.

Primul loc în care ne-a dus acolo unde s-a filmat filmul Marțianul. Acolo era o stâncă de unde se vedea foarte frumos deșertul.

Am ajuns apoi lângă un munte numit The Seven Pillars of Wisdom ca și titlul cărții lui Thomas Eduard Lawrence (cunoscut ca și Lawrence al Arabiei).

Am urcat pe jos un munte mai mic, de unde se vedea foarte frumos deșertul și de unde am făcut câteva poze, inclusiv alb negru.

Următorul loc vizitat au fost niște stânci cu inscripții antice. Tot acolo am ne-am adăpostit într-un cort pentru că a fost o furtună de nisip. După aceea m-am plimbat cu o cămilă și mi-a plăcut foarte mult.

Ghidul ne-a dus apoi la un canion de unde își iau apă beduinii. Deși plouase toată noaptea, nu mai era prea multă apă acolo. Apa dispare foarte repede în deșert. Ghidul ne povestea că anul acesta, după o lungă pauză, a fost primăvară în deșert, din cauză că a plouat. În multe locuri, din nisip apăreau tot felul de plante verzi și unele aveau și flori.

Am poposit la poalele unei dune de nisip unde am mâncat sub o stâncă. După aceea am urcat pe dună unde ghidul mi-a scris numele în limba arabă.

Tot pe dună am făcut o poză cu steagul României. De pe dună se vedea foarte frumos tot deșertul.

De acolo am mers la un loc cu stânci unde era format arc natural. Am urcat până aproape de el. Apoi am mers la al doilea arc pe care l-am fotografiat de jos. Am văzut că foarte mulți turiști se urcă pe aceste stânci. Vorbeam cu mami și tati că ar trebui protejate, pentru a nu se strica. Din păcate oricine se poate urca pe ele.

Acolo mi-am cumpărat un Keffief, eșarfa tradițională din zona arabă. Am ajuns mai târziu la o stâncă sub formă de ciupercă pe care o vedeți în multe fotografii din deșertul Wadi Rum.

Ghidul ne-a arătat cum fac bedouini săpunul, folosind mugurii unei plante și puțină apă. A fost o zi foarte frumoasă, chiar dacă nu am văzut apusul de soare din cauza norilor. Norii apar rar în deșert și m-au ajutat să fac câteva fotografii foarte bune.

De dimineață ne-am trezit și am luat micul dejun. Ne-am pregătit să plecăm spre Aqaba. Abia acum am văzut drumul prin deșert pe care îl făcusem noaptea la venire. Am intrat din nou pe Desert Highway.

După o oră am ajuns în Aqaba. Am găsit o parcare chiar aproape de portul unde am început croaziera pe Marea Roșie.

De pe barcă am văzut orașul Eilat din Israel și hoteluri din Egipt. După aceea ne-am oprit lângă o plajă unde am făcut snorkeling. Am văzut corali, pești și multe meduze de culoare roz. Mi-am adus aminte de Australia, de Marea Barieră de Corali.

Am servit prânzul pe barcă. Mi-a plăcut foarte mult croaziera pe Marea Roșie. În afară de noi, pe barcă au mai fost doar alți doi turiști. După ce ne-am întors în Aqaba, am plecat spre Wadi Musa de lângă Petra. Hotelul era pe o stradă destul de îngustă, dar am găsit loc de parcare fără probleme.

De dimineață ne-am trezit și am mâncat micul dejun. Din restaurantul hotelului unde am mâncat micul micul dejun se vedea orașelul Wadi Musa. Am citit într-un articol scris de Cezar, că acest oraș s-a dezvoltat foarte mult în ultimii ani, pentru că vin foarte mullți turiști.

După aceea ne-am dus la Petra unde am trecut mai întâi printr-un canion. Acolo oamenii mergeau pe joi sau cu trăsuri. Canionul are multe stânci interesante, cu fațade sculptate. Am fotografiat un beduin cu o fetiță.

În timp ce mergeam prin Siq eram foarte fericit pentru că de abia așteptam să văd trezoreria. După câtva timp de mers prin Siq a început să se vadă trezoria. Apoi am ajuns la trezorerie unde eram foarte fericit pentru că ajunsesem la Petra, a doua minune a lumii vizitată de mine după Coloseum. Petra este construită de pe vremea Regatului Nabatean.

Apoi am mers pe strada fațadelor. Am văzut mormintele și apoi teatrul roman și niște ruine romane. Apoi am urcat la The Monastery unde erau niște stânci foarte frumoase. Drumul l-am făcut pe jos, deși erau mulți măgăruși care te pot duce mai ușor acolo.

Petra mi-a plăcut foarte mult. O zi nu e suficientă pentru a vedea toate lucrurile frumoase de acolo. Noi aveam bilet pentru două zile dar cu seară înainte am ajuns prea târziu ca să mai putem vizita. Data viitoare aș vrea să văd Petra și noaptea. Dar sunt numai câteva zile din săptămână când se organizează turul Petra by Night.

De acolo am mers la un restaurant unde am mâncat. De la restaurant am mers să vedem Little Petra. La Little Petra am văzut mulți bedouini și câteva monumente. La Little Petra am văzut de sus niște stânci foarte frumoase.

După aceea ne-am îndreptat spre hotelul Ramada de la Marea Moartă. În drum ne-am oprit la castelul Shobak, castel de pe vremea cruciaților. De sus de la castel se vedea o panoramă foarte frumoasă. De la castelul Shobak ne-am continuat drumul spre hotel. După câteva ore în care am traversat munții, am revenit pe Dead Sea Highway și am ajuns noaptea la hotelul Ramada unde ne-am cazat.

De dimineață ne-am trezit și am mâncat micul dejun. După aceea am plecat spre castelul Kerak construit din vremea cruciaților. Castelul era foarte mare, avea mai multe niveluri și este construit pe un deal foarte înalt. De sus am văzut orașul Kerak și împrejurimile.

De la castelul Kerak am plecat la Castelul Qasr al Kharaneh de pe traseul castelelor din deșert. Traseul castelelor din deșert este în direcția graniței cu Irak și cu Arabia Saudită. Pe drum erau indicatoare spre aceste granițe (mult mai departe de aceste castele).

Castelul Qasr al Kharaneh este un castel mare cu mai multe camere. La aceste obiective nu sunt mulți turiști, mai ales după prânz, când am ajuns noi.

La 15 minute de mers este castelul Quseir Amra – primul unde am văzut picturi. Castelul avea o fântână (secată acum) și băi cu apă caldă. De la castelul Quseir Amra am mers la castelul Azraq unde a locuit o vreme Lawrence al Arabiei.

Dacă primele două castele sunt mici și construite de arabi, castelul Azraq este de pe vremea romanilor și este mult mai mare.

După ce am vizitat castelul ne-am întorș la hotelul Ramada. Vă recomand să faceți acest traseu al castelelor din deșert. Nu mulți turiști merg, dar merită vizitate.

Dimineața următore și am plecat spre Madaba. La biserica Sfântul Gheorghe am văzut mozaicul celebru cu locuri sfinte din Israel. În Madaba erau mai multe magazine cu mozaicuri.

După aceea am plecat spre Amman, capitala Iordaniei. În drum spre Amman am trecut pe lângă un magazin Ikea care numele îi era scris în limba arabă, care m-a amuzat foarte tare.

Când am ajuns în Amman era trafic foarte greu, mai ales către zonele comerciale. Primul obiectiv pe care l-am vizitat în Amman a fost Teatrul Roman. Lângă Teatrul Roman este un muzeu cu tradiții din Iordania.

După aceea am mers la Citadelă de unde se vedea foarte frumos tot orașul Amman (un oraș foarte mare). Se vedeau și câteva clădiri moderne și înalte. La Citadelă am văzut multe ruine romane. Apoi am mers la Moschea Regelui Abdulah pe care am văzut-o doar din afară.

Am plecat spre Jerash. În drum spre Jerash am văzut un indicator cu granița cu Siria spre nord. La Jerash este un oraș roman cu foarte multe ruine, inclusiv doua amfitatre. Într-unul dintre ele cântau câțiva oameni. A durat peste o oră să mergem prin el și am fi stat mai mult, dar era deja târziu.

De la Jerash am mers la castelul din Ajloun, un alt castel de pe vremea cruciaților. De sus de la castelul Ajloun am văzut farte multe dealuri, era o priveliște foarte frumoasă.

De la castel ne-am întors la hotel la Marea Moartă. În drum spre hotel am văzut foarte multe terenuri agricole pentru că era aproape râul Iordan. Am ajuns la Ramada seara pe întuneric.

De dimineață ne-am trezit și am luat micul dejun. După aceea am plecat spre aeroportul Queen Alia. Când am ajuns la aeroport am lăsat mașina și apoi am mai stat câteva ore prin aeroport până când am plecat înapoi spre București.

Din avion am văzut din nou terenurile agricole din Iordania, Palestina, Israel, Marea Mediterană, Turcia. De data asta nu s-a mai văzut Istanbulul ci doar Marea Neagră și plajele din România. După aceea am aterizat la București unde era un pic mai frig decât în Iordania. Mi-a plăcut foarte mult în Iordania, sper să o revăd.

Vreau să mulțumesc tuturor care au făcut posibil proiectul meu #jurnaldefotograf în Iordania. Proiectul a fost inițiat de Cristina Bazavan și Dragoș Asaftei.

Am fost susținut în acest proiect de Canon România, AvStore și Avis România.

Împărtășește...Share on Facebook
Facebook
0Tweet about this on Twitter
Twitter

No Responses

Write a response

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.