Antalya văzută de mine

Antalya văzută de mine

Acest articol l-am scris cu tati. El m-a ajutat să-mi amintesc întâmplările și să scriu corect.

Cu o seară înainte de plecare m-am întâlnit cu Make în fata blocului. El mi-a adus tricourile facute special pentru excursia în Antalya. Tati a vrut să avem tricouri cu siglele celor care ne-au ajutat să mergem la terapia cu delfini.

În aceeiași seară Make a ținut un concert pe Facebook și mi-a urat baftă la delfini. Așa că ne-am făcut bagajele cât timp Make se auzea din boxele din bucătărie. Nu v-am spus cine e Make. E prieten cu tati, blogger, cântăreț și lucrează și la universitate. Make a fost cel care a pornit campania noastră prin care am primit bani pentru terapie.

Ne-am culcat târziu pentru că a doua zi plecam la ora 4 după amiază. Când am plecat din România era soare dar când am ajuns în Antalya era furtună puternică. La ieșirea din aeroport am văzut că ploua desetul de tare.

A doua zi de dimineață vremea era frumoasă, așa că am plecat cu doctorul Murat la Kemer pentru prima întâlnire cu delfinii. Mai întâi am făcut cunostință cu Tayfun – dresorul delfinilor. M-am îmbrăcat cu costumul de neopren și tati mi-a pus vesta de salvare.

Delfini din Kemer sunt foarte cuminți și mult mai bătrâni decât mine.

Delfinul West are 25 de ani. Ada are 25 de ani și Doha 31. Cel mai tânăr era Max care avea 10 ani ca și mine. West era cel mai jucăuș și vroia tot timpul să-mi dea pupici.

În fiecare zi am înotat jumătate de oră cu delfinii și m-am bucurat că mami și tati au intrat pe rând cu mine în apă. După terapie doctorul Murat ne-a arătat locuri frumoase pe care aș vrea să vi le amintesc.

Pe plajă la Kemer am fost de mai multe ori. Marea Meditereană formează mai multe golfuri acolo, mi-a plăcut mult golful în care era plaja de lângă delfinariu  deoarece nu erau aproape de loc valuri. Apa era caldă și foarte curată și am putut să mă scufund de multe ori. Nu știu încă să înot la suprafață, dar pot să mă scufund și împreună cu tati ne-am uitat după pești și scoici. Erau mulți peștișori foarte mici, pe unii dintre ei i-am fotografiat.

Am vizitat o tabără de nomazi din Kemer. Acolo aveau chiar și un muzeu și locuri unde puteai servi mâncare turcească. La muzeu am văzut cum trăiau nomazii cu ceva timp înainte.

Am fost de două ori la un canion (Goynuk), unde am parcurs un traseu prin apa care era foarte rece. Am primit un costum special și ghetuțe din neopren, vestă de salvare și cască. Pe unele porțiuni apa era foarte adâncă și a trebuit să înotăm. Nu mi-a fost greu pentru că aveam vesta de salvare care mă ținea tot timpul la suprafață. Mi-a plăcut foarte tare acest canion! Am fost foarte fericit că am mers cu un jeep pe un drum foarte îngust de unde am văzut locuri foarte frumoase.

Într-o zi am mers la festivalul sculpturilor din nisip. Și anul acesta era organizat tot în Lara și avea tema Minuni ale lumii antice. Am văzut acolo o piramidă din Mexic, marele zid chinezesc, coloseumul din Roma, templele din Grecia, piramidele din Egipt, statuia lui Isus Hristos de la Rio de Janeiro.

În aceeași zi am făcut baie pe plaja publică din Lara. Acolo este un nisip foarte fin și aproape de plajă erau locuri amenajate sub copaci unde puteam mânca la umbră.

De obicei ne întorceam de la Kemer cu mașina condusă de tati sau Ali – un domn foarte simpatic care râdea cu mine tot timpul. Într-o seară am ales să ne întoarcem în Antalya cu vaporașul. Cursa a fost foarte plăcută și rapidă. Am trecut repede de corăbiile piraților din Kemer și am ajuns în Antalya în 60 de minute.

Antalya înseamnă pentru mine delfini, mare, plajă, munți, oameni minunați și multă bucurie. Au fost zece zile frumoase pentru care doresc să mulțumesc tuturor prietenilor care ne-au ajutat.

Mulțumesc Make, Chinezu, Vlad, Dana, Cezar, Dragoș, Cristian, Irina, AlexandruMihaela, Loredana și celorlalți prieteni de la Kooperativa 2.0!

Mulțumesc Europa FM și Tedy Păun!

Mulțumesc Paralela 45!

Mulțumesc F64 și Sabina Cornovac!

Mulțumesc Cristina Bazavan!

Mulțumesc Cosmin Terteci, Mario De Mezzo, Adina China Birta, Dumitrița, Mihai și Andrei Moje, Mădălin Oprea, Mona Dumbravă, Irina și Sebastian Olteanu, Aniela și Adrian Casetti!

Mulțumesc Doctor Murat Kemaloglu și Soul Science School!

Mulțumesc tuturor celor care au fost alături de noi și i-am uitat poate mai sus.

 

 

 

 

 

 

Împărtășește...Share on Facebook0Tweet about this on TwitterShare on Google+0

No Responses

Write a response