Susțineți campania Terapie cu delfini pentru David

Ati fost alaturi de noi in fiecare etapa a luptei pe care David o duce cu autismul.

In ultimul an David a obtinut progrese vizibile, largindu-si mult sfera abilitatilor sociale. Acum initiaza discutii cu colegii sai, mai mult, participa activ la conversatii prin WhatsUp si cu acceptul nostru a inceput sa-si posteze fotografii pe Instagram, comunicand cu foarte multi oameni.

David e un copil vesel si creativ, care se indreapta cu pasi rapizi catre adolescenta – o noua provocare pentru noi si terapeutii sai.

Pentru noi inseamna un mare pas inainte.

Un pas facut insa cu foarte multa munca si din pacate cu cheltuieli carora le facem fata cu greu. (invatamant in mediu privat, terapie si coordonare psihologica).

Dupa cum stiti, de mai multe ori am l-am dus pe David la terapia cu delfini, care reprezinta pentru el – in afara de efectul benefic observat in cazul lui – si o recompensa pentru munca teribila pe care o depune, incercand sa tina pasul cu colegii sai. Pentru a recupera informatiile pierdute, David ar trebui sa invete intr-un an mai mult decat invata un copil obisnuit.
Anul trecut nu am reusit sa mergem la delfini si anul acesta demaram timid aceasta campanie, in speranta ca vom putea pleca in Septembrie in Antalya.

De aceea apelam la voi, in speranta ca ati putea redirectiona o parte din impozitul pe profit – printr-o sponsorizare catre David, ajutandu-l sa inoate cu delfinii acest an.

Cheltuielile totale pentru terapia cu delfini le estimam la 3000 EURO (1750 EURO 5 sedinte de terapie si minim 1250 EURO costul unei sederi de 7 zile, + transportul in Antalya pentru 2 adulti si un copil)

Va multumim mult pentru sustinere, stim ca sunt momente dificile din punct de vedere economic, insa speram ca dintre voi sau partenerii vostri de afaceri vom gasi persoane sau firme care ne pot sustine.

Suma donată de Marius Matache se dorește a fi un început pentru campania pe care o demarăm, în speranța că vom reuși să-l ducem pe David lângă delfinii care i-au adus atâta liniște și bucurie.

Pentru cei dintre voi care doriți să ne susțineți în aventura din septembrie, ne puteți contacta printr-un comentariu pe acest blog, pe facebook sau prin email.

Asociația care gestionează donațiile pentru David este:
Entitate nonprofit: Clubul Boreal
C.I.F. 17800563
Cont:  RO17 RNCB 0278 0004 6570 0004 BCR – Serban Voda

Împărtășește...Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

Alchimie pentru David

Viața ne-a scos în cale oameni minunați, care au intrat în sufletul nostru, făcându-ne să ne simțim minunat și să uităm de încercările mai grele.
Pe Marius Matache l-am cunoscut la Kooperativa 2.0, agenția social media care a hotărât să susțină dorința mea de a scrie și care este parte din viața noastră de mai bine de un an.
Doctor în chimie, Marius este implicat în mai multe proiecte academice care îi colorează uimitor viața. Blogger și o personalitate bine cunoscută în lumea social media, Make – cum îi spunem noi – este un excelent cântăreț de folk. Și este îndrăgostit de muzică, luptând pe mai multe fronturi pentru popularizarea ei.
L-am ascultat de multe ori cântând și am îndrăznit chiar să fredonez alături de el piese cunoscute rock dar și melodii compuse doar de el.
Ajutat de colegii de la Kooperativa 2.0, Make și-a dorit enorm să publice un nou album, intitulat Alchimie. Și pentru asta a desfășurat o campanie de crowdfunding și a atras alături de sine colegi de breaslă care să-i susțină proiectul.
Marius îl îndrăgește enorm pe David ( ca de altfel întreaga echipă de la Kooperativa 2.0), așa că și-a propus să întoarcă către David o parte din visul său împlinit.
Iată ce a declarat Marius, după lansarea de aseară a albumului Alchimie:

Citind povestea de pe blogul lui Mihai, mi-am dorit enorm să mă implic cumva. De aceea, am decis ca, în primă fază, 20% din banii încasați din vânzările realizate la spectacolul de lansare din București (atât albume, cât și merchandising) să meargă către David, băiatul lui Mihai Stescu, colegul nostru de echipă la Kooperativa 2.0. Este o sumă foarte mică față de cea de care are el nevoie, dar îmi doresc ca ea să fie doar startul campaniei prin care noi toți îl putem ajuta să mai câștige câțiva metri în lupta cu autismul. Marius Matache.

Marius știe că noi ne-am dori să mergem cu David din nou la terapia cu delfini (anul trecut nu am reușit). De fiecare dată când David a înotat cu delfinii, evoluția sa cognitivă și socială a înregistrat pași importanți.

Suma donată de Marius Matache se dorește a fi un început pentru campania pe care o demarăm, în speranța că vom reuși să-l ducem pe David lângă delfinii care i-au adus atâta liniște și bucurie.

Pentru cei dintre voi care doriți să ne susțineți în aventura din septembrie, ne puteți contacta printr-un comentariu pe acest blog, pe facebook sau prin email.

Asociația care gestionează donațiile pentru David este:
Entitate nonprofit: Clubul Boreal
C.I.F. 17800563
Cont:  RO17 RNCB 0278 0004 6570 0004 BCR – Serban Voda

Dragă Make, în sufletul tău se regăsește o dragoste imensă, creată printr-o Alchimie divină. Îți mulțumim, sperăm că vom putea întoarce către tine măcar o fracțiune din bucuria pe care ne-ai adus-o.

Mihai, Miki și David – Mai 2016, București

Împărtășește...Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

Tati, vorbește de cabluri mai mult! Despre autism, din inimă

Tati a scris pe blogul lui despre Ziua Internațională de Conștientizare a Autismului.

Sunt lucruri despre care poți vorbi oricum și altele pe care nu le înțelegi nici după ce te lovești de ele. Dacă aș pretinde că știu ce e autismul aș spune o mare minciună. Colecționez din mers mii de piese dintr-un puzzle pe care nu știu dacă îl voi completa vreodată. Din orice unghi mă uit, știu că e imaginea lui David, dar am atât de multe piese lipsă…
Poate că ar trebui să mă gândesc că asta e realitatea noastră, un univers distorsionat și dezechilibrat și că de fapt David vede și simte lucrurile corect, conform aritmeticii standardizate de el.
Am traversat mai multe etape în aventura noastră alături de David. Și mereu ne-am ridicat ștachete pe care să le atingem, sperând de fiecare dată că nu mai urmează niciuna.
În povestea de azi vreau să aduc în discuție vorbirea.
Mulți autiști sunt non-verbali. Unii vorbesc mai târziu, alții de loc. De multe ori lipsa vorbirii e unul din simptomele care alarmează cel mai tare părinții. Mi-am dat seama că de fapt nu vorbirea lipsește, ci dorința de comunicare. La David a lipsit atât comunicare verbală cât și cea non verbală. Și unul din primele noastre obiective a fost vorbirea, crezând ca ea va rezolva majoritatea problemelor lui David.
În primele luni de terapie am remarcat la David că începuse să-și dorească să comunice. Atunci a fost un moment important care a adus după sine progres, speranțe dar și frustrări.
David vroia deja să vorbească, dar creierul său nu știa să transforme în sunete gândurile și emoțiile sale. El înțelegea ce-i spuneam, executa mici comenzi dar nu scotea decât câteva sunete. Da și nu au fost printre primele cuvinte spuse cu rost de David și care l-au ajutat să interacționeze cu oamenii din jurul său.
Au început apoi cuvinte legate de părinți – la început nu am fost MAMI și TATI.
David ne numea ABI și IAGLI. Mai târziu, într-o sâmbătă de dimineața, a ieșit din camera lui și îndreptându-se spre Mikișor, i-a spus MAMI. David avea 5 ani atunci.
Indiferent de progresele în terapia comportamentală, logopedie, oamenii nu pot momentan imita perfect metodele naturale de învățare ale creierului și niciodată nu va exista pilula minune pentru autism. Chiar dacă am putea reface printr-o minune legăturile pirdute din creier, tot am avea nevoie de timp pentru ca și copilul să recupereze informațiile pierdute în timp.

Există salturi în evoluția afecțiunii și salturi în învățare, terapia fiind câteodată influențată de factori externi, catalizatori sau inhibitori.

Revenind la vorbire, să vă povestesc un exemplu de salt imens în evoluția lui David. În mai 2011, David făcea terapie ABA de 7 luni și se exprima deja în propoziții de 2 cuvinte, în general pentru necesitățile lui. Vreau apa. Dă aia.
Eram în Antalya. Hotărâsem să-l ducem pe David la terapie cu delfini. Făcusem deja 2 ședințe de terapie, David reacționase bine, nu se speriase, dar cam atât. Deja vorbeam cu Mikișor că ar trebui să considerăm că sejurul în Turcia și terapia cu delfini au fost recompense pentru David, deoarece muncise enorm la terapie în ultimele luni.
La hotel, în sala restaurantului exista o nișă tehnică, unde David mă tragea de mână și mă ducea spunându-mi : ”Vorbește cabluri!”.

Și eu începeam să-i povestesc: cablul alb e pentru becuri, cablul roșu pentru senzorul de fum, cel gri pentru rețeaua de calculatoare. Și David îmi sorbea fiecare cuvânt.

În ziua aceea ploua în Antalya. Și de la delfinariu venisem cu un autobuz cu geamurile aburite, printr-o ploaie torențială. Destul de înghesuit, îl ținusem pe David în brațe tot drumul. Am mers direct la restaurant și acolo l-am dat jos din brațe. David m-a luat de mână și mi-a zis : ”Tati vorbește de cabluri mai mult”. În acel moment am încremenit. Mă uitam la Miki, ea la mine și eram amândoi blocați. Voiajul acela, jocul vesel al delfinilor, ploaia de vară, ceva învârtise o rotiță în capul lui David.

V-am spus povestea asta, deoarece în evoluția fiecărui copil exisă pași. Și pașii pot fi influențați de lucruri incredibile. Acum David vorbește. Extrem de mult când vrea el. Pot spune că pasul vorbirii l-am depășit.
Își păstrează particularități de vorbire, deoarece el a învășat limba română la 5 ani, ca pe o limbă străină. Câteodată e chiar amuzant cu modul lui de exprimare. Îi lipsesc multe cuvinte din vocabular și mai ales expresiile colocviale care ne sunt atât de folositoare.

Dar David vorbește.

Îmi încalc de multe ori promisiunea făcută cândva, anume că nu-l voi ruga niciodată să tacă. Din când în când îi aduc aminte de diverse reguli pe care le avem, pentru a-i stăvili avalanșa de cuvinte…

Am scris aceste cuvinte deoarece pe 2 Aprilie este Ziua Internațională de Conștientizare a Autismului.
Am scris pentru acei copii scumpi și dulci care nu-și găsesc încă locul printre noi. Pentru părinții lor, care se sacrifică pentru a-i aduce înapoi printre ei. Pentru medicii, psihologii și terapeuții care ne asistă în aventura noastră. Pentru sufletul meu pereche Mikișor, pentru prietenii și susținătorii noștri.

Familiile cu copii autiști au mare nevoie de sprijin. De zâmbete, de dragoste, de cuvinte calde. Atunci când vă întâlniți cu ei, faceți-i să se simtă iubiți și acceptați toate particularitățile lor. Sunt suflete calde, pierdute în furtuna grea a vremurilor care nu-i înțeleg.

Împărtășește...Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

Aniversare 10 ani / Dincolo de zid? / #Jurnalautism

Dragii noștri,

David are 10 ani. În ultimii ani suntem fericiți să vedem că David se înalță, la propriu și la figurat.

Lupta noastră continuă în fiecare an și ca de fiecare dată prietenii noștri sunt alături ne noi, susținându-ne mereu.
Îl simțim pe David bine, mă hazardez spunând oare, că din când în când simt că privim peste zidul care îl înconjoară. Zidul pare să se subțieze sau chiar să dispară. Dar mai avem mult de lucru.

Aniversările sale sunt repere importante pentru el, de care își aduce aminte cu plăcere.
Anul acesta Mikișor l-a surprins invitând doi buni prieteni ai lui – Alina și Costin.
Așa că dimineața căsuța noastră era plină de baloane, ghirlande și postere.

Sâmbătă s-a distrat cu colegii de la școală la No Gravity, unde au petrecut 3 ore într-un inedit parc de aventuri indoor.

 

Împărtășește...Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+